Scurtă prezentare a Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus

 

« Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, un loc ales şi binecuvântat de Dumnezeu, de la poalele Făgăraşilor, îşi împlineşte continuu lucrarea sa liturgică şi sacramentală, spirituală şi misionară, prin slujitorii săi, revărsând dragoste şi lumină cerească, pace şi linişte dumezeiască, bucurie şi nădejde de mântuire pentru toţi credincioşii sfintei nostre Biserici.

Credinţa străbună, apărată cu preţul vieţii, s-a contopit aici cu fiinţa neamului, începând cu ctitorii martiri, Sfinţii Brâncoveni, şi continuând cu şirul părinţilor duhovniceşti şi al marilor ierarhi care au vieţuit aici sau şi-au legat numele de această « oază de lumină şi spiritualitate » ortodoxă. Aici s-au ostenit – prin nevoinţe de rugăciune şi post, înveşmântaţi în smerenie şi anonimat – schimnici şi vieţuitori de obşte, secole de-a rândul, ctitorind o mănăstire interioară, ştiută doar de bunul Dumnezeu.

Este o mare bucurie şi o aleasă cinste pentru noi să pomenim mereu numele a doi mari mitropoliţi, şi ei ctitori ai acestui aşezământ, Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan şi Mitropolitul Dr. Antonie Plămădeală, iar din lista marilor duhovnici să cinstim cum se cuvine pe Părintele Arsenie Boca, Părintele Serafim Popescu şi Părintele Teofil Părăian.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru întărirea vieţii spirituale în Ardeal în vremurile totalitarismului comunist s-a arătat prin formarea la Mănăstirea Sâmbăta de Sus a unui grup de oameni duhovniceşti strânşi în jurul părintelui Arsenie Boca, preocupaţi  de rugăciunea lui Iisus, de studiul Filocaliei, de luminarea poporului prin viaţă sacramentală şi prin cateheză.

Promotor şi apologet al vieţii creştine autentice prin paza sfintelor porunci şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, Părintele Arsenie Boca, personalitate harismatică profund ancorată în realităţile poporului din care făcea parte, s-a preocupat mult de formarea spirituală a credincioşilor, propunând fiecăruia un veritabil urcuş duhovnicesc, pornind de la curăţenia sufletească şi trupească, prin asceză şi viaţă sacramentală spre trăirea deplină a comuniunii cu Hristos cel jertfit şi înviat, ca scop suprem al vieţii.

Părintele Arsenie Boca a creat generaţii de ucenici, care au păstrat şi transmis mai departe exigenţele vieţii duhovniceşti impuse de acest mare apostol al românilor ardeleni.

La rândul său, Părintele Serafim Popescu s-a remarcat printr-o statornicie a ascultării monahiceşti şi respect faţă de rigorile rânduielilor canonice, împletite cu o bunatate şi bucurie duhovnicească iradiantă, « serafică », pe care le transmitea permanent tuturor celor din preajma sa.

Întreaga lor osteneală, prin împărtăşirea bucuriilor duhovniceşti, prin lupta susţinută împotriva patimilor, precum şi prin promovarea preacinstirii Maicii Domnului a însănătoşit generaţii întregi agresate de ideologii atee şi totalitariste.

Tot ei, în colaborare cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, au statornicit duhul filocalic în mănăstire, răspândindu-l totodată în toate provinciile româneşti. Se naşte inegalabila Filocalie românească şi din ea se vor adăpa generaţii de credincioşi, care vor străbate deşertul ateu cu roua rugăciunii inimii în suflete.

Această realitate de proporţii nebănuite, acest foc al credinţei este continuat de către Părintele Teofil Părăian, duhovnicul cunoscător şi mângâietor de suflete, prin rugăciuni şi predici, conferinţe şi cărţi, dar mai ales prin multiplele cuvântări duhovniceşti.

Cu chipul său transfigurat, cu ochii lui deschişi înlăuntru – ţintind spre cerurile deschise ale Făgăraşului frumuseţile divine – Părintele Teofil trudeşte să-l împace pe om cu Dumnezeu şi să ducă mai departe rosturile pentru care odinioară voievodul martir Constantin Brâncoveanu a ctitorit pentru noi minunea de la Sâmbăta de Sus, iar pentru Dumnezeu locaş de veşnică preamărire.

Cu ocrotirea Sfintei Treimi, prin mijlocirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi prin nevoinţa ostenitorilor povăţuiţi de Preacuviosul Părinte Stareţ Arhimandrit Ilarion Urs, nădăjduim că Mănăstirea Brâncoveanu va continua să rămână un izvor viu şi nesecat de autentică spiritualitate ortodoxă românească, chezăşie a mântuirii noastre. »

Dr. Laurenţiu Streza

Mitropolitul Ardealului

Sibiu, 30 iunie 2009, Soborul Sfinţilor 12 Apostoli

 (fragmente extrase din prefaţa cărţii Daruri din daruri primite, autor: Arhimandritul Teofil Părăian)

***

Mai multe date despre mănăstire puteţi găsi pe site-ul oficial al Mănăstirii Brâncoveanu: http://www.manastireabrancoveanu.ro/

***

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s