Despre Părintele Teofil

 

„Părintele Teofil este pentru noi toţi un exemplu, pentru preoţi mai ales pentru că a propăvăduit Evanghelia lui Hristos din sursă directă. A mai adăugat încă un izvor care a fost de fapt sursă de trăire duhovnicească: Sfânta Liturghie. Aproape că nu exista cuvântare în care să nu amintească ceva din Taina Liturghiei, măcar un fragment, măcar o exclamaţie sau o binecuvântare pentru că toate le trăia şi le ştia pe de rost, le repeta înlăuntrul sufletului său.

Şi a mai adăugat ceva ca sursă pentru viaţa sa: inspiraţia din Sfinţii Părinţi. Părinţii Bisericii au stat la temelia credinţei sale şi a propovăduirii sale, cu atât mai mult părinţii din Pateric.

Părintele Teofil şi-a onorat numele acesta primit prin rânduiala călugăriei, schimbat din numele Ioan în Teofil, adică „iubitor de Dumnezeu”. L-a iubit pe Dumnezeu atât de mult pentru că şi Dumnezeu l-a iubit pe el şi a împărtăşit iubirea aceasta printr-o bucurie.

A fost şi un predicator şi un misionar ca nimeni altul, adresându-se tuturor credincioşilor, dar având o deosebită dragoste faţă de tineri. Nu ne-am dat seama decât după ce le-am adunat toate împreună, câtă activitate a depus. Nu s-a exprimat niciodată că e obosit sau nu mai poate, mergând până la marginile ţării şi trecând hotarele ei pentru ca în conferinţe, în slujbe şi în cuvântări să lumineze sufletele. Am fost întrebat oare de ce părintele a avut mare succes în apropierea tinerilor de Hristos şi am încercat să-mi explic lucrul acesta tocmai prin faptul că şi-a asumat paternitatea spirituală. În momentul în care părintele se apropia de un tânăr sau un tânăr se apropia de părintele Teofil, îl asculta până la ultima sa dezvăluire, a acelui tainic pe care îl ascundea de părinţi şi încerca să-l readucă cu picioarele pe pământ, să-i ofere şansa pe care altfel nu i-a exprimat-o nimeni, nu i-a putut-o oferi nimeni şi apoi să-l ridice de la nivelul de a primi doar o simplă binecuvântare sau de la o simplă înţelegere a cerinţelor personale, la binecuvântarea lui Dumnezeu.”

Dr. Laurenţiu Streza

Mitropolitul Ardealului

(fragmente din predica rostită la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandit Teofil Părăian)

*

“Om fără lumină, dar luminat.”

Nicolae Colan

Mitropolitul Ardealului (1957-1967)

*

 „Când vorbeşte oamenilor nici nu-ţi dai seama că el nu vede. E atât de aproape de problemele omului, de problemele cu care e confruntat, de nevoile pe care le are. El parcă ştie totul, parcă înţelege totul, parcă are soluţii pentru toate cazurile care îi vin înainte. De altfel, nici nu face caz de faptul că nu vede.

E un om extraordinar! Am mai zis de câteva ori aceasta, dar parcă îmi vine să zic mereu. Omul acesta nu vede şi n-a văzut niciodată. Pentru a înţelege acest lucru ar trebui să închidem ochii, să-i ţinem mereu închişi, să nu-i deschidem niciodată şi atunci poate am înţelege ceva din destinul lui.”

Antonie Plămădeală

Mitropolitul Ardealului (1982-2005)

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s