Fiecare dintre noi avem o viaţă firească, o viaţă naturală. Dar trebuie să avem şi o viaţă supranaturală, o viaţă care porneşte din Dumnezeu, o viaţă care ne dă ceva din puterea lui Dumnezeu, din darul lui Dumnezeu, din lumina lui Dumnezeu.
… cineva care crede în Învierea Domnului Hristos, sau în Hristos cel înviat, şi arată că nu-i destul să nimicim negativele din viaţa nostră, ci trebuie să arătăm şi cele pozitive, cum e blândeţea, cum e bunătatea, cum e smerenia, cum e îndelungă-răbdarea, cum este îngăduinţa şi iertarea, cum este iubirea, şi dacă toate acestea se realizează, atunci pacea lui Hristos stăpâneşte în inima lui. Şi atunci se împlineşte cuvântul spus de Domnul Hristos după înviere: “Pace vouă”. E o făgăduinţă pe care a împlinit-o Domnul Hristos în învierea Sa, iar făgăduinţa a făcut-o când a zis în cuvântarea de despărţire: “Pacea Mea dau vouă, pacea Mea las vouă, nu daruri cum dă lumea vă dau eu vouă” (Ioan 14, 27). Pacea şi bucuria, pentru că Domnul Hristos de fapt a făgăduit şi bucurie ucenicilor Săi când le-a zis: “Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi, şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 11). Domnul Hristos le-a şi dat bucurie ucenicilor Săi după învierea Sa, pentru că s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. S-au bucurat oamenii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi înainte de învierea Lui din morţi, dar s-au bucurat de învierea Mântuitorului încă şi mai mult, s-au bucurat de El după înviere. Şi Domnul Hristos a vrut ca ucenicii Săi să-şi trăiască viaţa în bucurie, pentru că le-a spus: “Acestea vi le spun pentru ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”. Aşa ceva se întâmplă cu omul care crede în înviere, cu omul care se întemeiază pe învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu omul care a scăpat de puterea păcatului care este pricină de moarte, pentru că plata păcatului, spune Sfântul Apostol Pavel, este moartea. “Ce roade aveaţi atunci când eraţi în neştiinţă?” întreabă Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, “Roade de care acum vă este ruşine” (Romani 6, 21-23). De ce? Pentru că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, plata păcatului fiind moartea iar plata virtuţii fiind viaţa veşnică.
(Părintele Teofil, extras din conferința Viața în Înviere, 8 noiembrie 1993, Timișoara)
Părintele Teofil Părăian 