Vremea Bucuriei 2017


Vremea Bucuriei, manifestare închinată Părintelui Teofil Părăian, aflată la a VIII-a ediție se va desfăşura în perioada 9-11 mai 2017 la Timișoara. Tematica din acest an va fi „Despre restaurarea spirituală și materială a societății românești”.

Evenimentul va fi organizat de Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, Asociația pentru Patrimoniu Activ-PACT, Primăria Timișoara, ASCOR, Liga studenţilor din Timişoara şi Direcția Județeană pentru Cultură Timiș. Programul va fi structurat în felul următor:

Marţi 9 MAI, ora19, Aula Universităţii de Medicină şi Farmacie (lângă Preferctură), Piaţa Eftimie Murgu nr.2: Conferința cu tema “Restaurarea BUCURIEI în şcoala Părintelui TEOFIL Părăian”. Invitat: Părintele Protosinghel Mihail, Schitul „Sfântul Serafim de Sarov”, Chirpăr, jud. Sibiu. Moderator: Claudiu Mesaroş.

Miercuri, 10 MAI, ora 18, Atelierul de urbanism, str. Alba Iulia nr.2: Vernisajul expoziției Casa cu Har, ediția a II-a, proiectul de restaurare a casei Părăian din satul Topârcea, Sibiu, coordonat de Asociația pentru Patrimoniu Activ PACT și Asociația Monumentum. Studenții de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara își vor prezenta proiectele şi practica din 2016, vor lansa practica/şcoala de vară de restaurare de la Topârcea pentru 2017. Vorbitori: prof. dr. arh. Teodor Gheorghiu, arh. Eugen Vaida, șl.dr. arh. Diana Belci, Părintele Protosinghel Mihail, ucenicul părintelui Teofil Părăian.

Joi, 11 MAI, ora 19, Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran”: Masă rotundă: „Filocalia în viaţă: artele şi modelarea spirituală”. Invitaţi: Silviu Oravitzan şi Marian Sorin Rădulescu. Secvenţe scurte din patrimoniul cinematografic românesc (filmele-icoană), muzici de patrimoniu, lucrări ale artistului timişorean Silviu Oravitzan. Momente muzicale la pian cu Theodor Alexandru Rădulescu. Moderator: Claudiu Mesaroş.

***

România are nevoie nu numai de o restaurare patrimonială ci și de una spirituală. Din 1989până în zilele noastre s-a pierdut mai mult patrimoniu construit decât în perioada comunistă, în ciuda faptului că peste 30 de centre istorice au fost mutilate de deciziile de sistematizare din timpul regimului comunist. În duminica ortodoxiei, pe 5 martie 2017, Patriarhul a trimis o misivă care trebuia citită în locul predicii, în toate parohiile din țară. Aici se treceau în revista, printre altele,  toate direcţiile în care Patriarhia trebuie să investească (ajutarea parohiilor sărace prin construirea de noi lăcașuri de cult, construirea de centre sociale, etc.). Toate aceste direcţii sunt nobile, numai că restaurarea prețioaselor monumente istorice aflate în posesia Bisericii nu era trecută pe listă. Țara este plină de bisericuțe vechi, nespus de frumoase care sunt abandonate, ruinate, uitate și pe care parohiile sărace nu le pot restaura, și nici n-ar ști s-o facă fără pierderi irecuperabile de material istoric.

Dintre toate tipurile de patrimoniu, cel rural este poate cel mai fragil. Politicile comuniste de reînnoire a fondului construit rural cu materiale „noi și trainice”, au spulberat arhitectura tradițională în multe locuri. După 1989, casa strămoșească a fost, încă mai aprig,  înlocuită de vila supradimensionată, copie obeză a apartamentului de la bloc. Societatea românească pare manelizată, pare aflată în tranziție între sat și oraș, într-o lume de mahala, de kitsch, de periferie unde vechile tradiții sunt sacrificate pentru facebook si reality-show-uri politizate. Aidoma, vechile bisericuțe de lemn, care marcau înălțimile satului, au fost înlocuite de “tancuri” supradimensionate, cu turnuri aurite care nu respectă nici cutumele dogmatice, nici trăsăturile peisajului în care sunt așezate.

Știe biserica să discute cu această nouă societate românească? Ar trebui biserica să-și înțeleagă propriul patrimoniu și să-l protejeze, devenind un model pentru societatea pe care-o păstorește?

Părintele Teofil Părăian a fost nu numai un restaurator de suflete ci și un mare iubitor de patrimoniu tradițional în toate formele sale de expresie. El descrie cu dragoste și nostalgie satul natal, și se consideră responsabil ca l-a “dărâmat”, părăsindu-l. Suntem cu toții, niște demolatori?

Cum putem recupera și restaura patrimoniul românesc, fie el religios, tradițional sau urban? Avem nevoie de o restaurare sufletească înainte de toate?

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s