Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!


Noi, trebuie sa recunoaştem că de multe ori, chiar în faţa Domnului Hristos fiind, la slujbă, la rugăciune, la citirea din Sfânta Scriptură, parcă suntem singuri, parcă nu ne gândim cât ar trebui la Domnul Hristos, parcă nu vedem lumina de pe faţa Lui, lumina de pe veşmintele Lui şi nu suntem în cuprinsul Sfintei Treimi cum au fost cei trei ucenici la Schimbarea la Faţă.

Atunci Sfântul Apostol Petru a spus: “Doamne, e bine să rămânem noi aici. Să fac eu trei colibe. Bineînţeles cu binecuvântarea Ta, să fac trei colibe aici: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Nu au făcut aceasta pentru că nu era cazul să rămână pe munte şi nici nu au rămas, dar au rămas cu bucuria pe care au avut-o la Schimbarea la Faţă. Şi apoi i-a cuprins un nor luminos şi din nor s-a auzit un glas care a zis: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L (Matei, 17,5)”. Era glasul Tatălui Ceresc pe care l-au auzit cei care erau de faţă, ucenicii Mântuitorului. Apoi, Moise şi Ilie au dispărut, ucenicii au căzut cu faţa la pământ, iar Domnul Hristos S-a apropiat de ei, S-a atins de ei şi le-a spus: “Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Matei 17, 7).

Lucrurile acestea ar trebui să se întâmple în viaţa noastră nu numai la Schimbarea la Faţă şi, de fapt, nu se întâmplă totdeauna nici la Schimbarea la Faţă, dar ar trebui să se întâmple în viaţa noastră când stăm în faţa Domnului Hristos. Şi ar trebui să stam întotdeauna cu admiraţie, totdeauna să fim copleşiţi de prezenţa Domnului Hristos, nu imaginar, adică nu ca şi când L-am vedea cu ochii trupului, ci în simţirea noastră: să ne curăţim simţirile, să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii. Să ne curăţim simţirile, să avem inima curată, să avem inima curăţită de patimi care e Taborul nostru, este condiţia în care Domnul Hristos vine la noi şi Îşi arată mărirea Sa…

Să ne gândim şi la Maica Domnului care, de asemenea, a spus la nunta din Cana Galileii către cei care erau atunci de faţă: “Faceţi ceea ce vă va spune El.” (Ioan 2, 5). Să ne gândim la sfinţii lui Dumnezeu, care au fost toţi cu inima curată şi au văzut toţi măreţiile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să ne asemănăm cu Sfinţii Apostoli care l-au auzit pe Domnul Iisus Hristos: “Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Matei 17, 7).

Să nu ne temem de viitor, să nu ne temem de veşnicie, să nu ne temem de necunoscut, să nu ne temem de nimic care am gândi noi că se poate împotrivi binelui nostru. De ce? Pentru că Dumnezeu este cu noi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(selecţii din vol. Cale spre bunătate, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, Arhimandritul Teofil Părăian)

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s