Gânduri la început de an


A trecut o lună de zile de când am început anul… Dumnezeu ştie câte zile ne vor sta în faţă fiecăruia dintre noi, dar ce a trecut e bun trecut şi poate că ar fi cazul să ne gândim ce-am făcut noi într-o lună de zile, în prima lună a anului… Să ne gândim la ce am făcut, la ce am învăţat, la ce am gândit, la ce am vorbit. Să ne gândim dacă am avut vreun spor în luna aceasta pentru viaţa noastră de acum şi pentru veşnicie, să ne gândim dacă am adăugat ceva la ceea ce am fost înainte de a începe anul acesta. Să ne gândim ce-am realizat în această lună – lună de început de an – cu ce ne prezentăm în faţa lunii următoare, în faţa viitoru­lui, în faţa veşniciei.

E bine să ne cercetăm, să vedem ce legă­tură avem cu oamenii din jurul nostru, cât bine le dorim, dacă le dorim, dacă i-am odihnit pe cei care au venit în le­gătură cu noi, ce am făcut ca în jurul nostru să fie mai multă linişte, bucurie, încredere, iertare, mai puţină nepă­sare, neluare-aminte, răutate, mai puţine cuvinte nepotri­vite, mai puţine gânduri cu care nu ne putem prezenta ori­unde şi oricând.

Ne-am întrebat vreodată ce se întâmplă cu noi? Nu cumva suntem prea fără luare-aminte la binele nostru şi la binele altora? Nu cumva nu suntem cu grija de a înmulţi liniştea sufletească? Am fost preocupaţi în luna aceasta să împuţinăm vorba, vorbirea de rău, neîncrederea arătată prin cuvânt, nefolositoare nouă şi nefolositoare nici celor către care ne-a fost cuvântul?

Am simţit prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră? L-am făcut pe Dumnezeu prezent prin vorbele şi faptele noastre, în mijlocul nostru, între noi? Am avut gândul de-a face bine, de-a aduce mulţumire în mijlocul nostru?

Să ne întrebăm dacă l-am salutat cu căldură pe prietenul nostru pe care l-am întâlnit. Să ne întrebăm dacă nu cumva am fost egoişti în ziua care se pleacă spre înserare. (…)

Să vedem dacă putem răs­punde cu inima uşoară la întrebarea: am ajutat pe cineva dintre cei care au avut nevoie de ajutorul nostru? Nu mă gândesc numai la ceea ce am dat pentru cineva, ci şi la ajutorul care e necesar între noi de multe ori – să-i ajutăm fratelui nostru să facă mai uşor ceea ce are de făcut.

Să ne întrebăm aşa: Dacă Dumnezeu priveşte la felul cum ne-am dus viaţa în ziua de astăzi, va zice că pentru ceea ce am făcut în ziua de as­tăzi merităm şi ziua de mâine?

Iată unele lucruri pe care e bine să le avem în vedere în fiecare zi şi în privinţa cărora să ne întrebăm în fiecare seară. Şi dacă ne găsim cu lipsă, să ne silim ca în ziua ur­mătoare să fim cu mai multă atenţie, bunătate, iubire, cin­stire, cu mai multă dorinţă de a înmulţi bucuria. În ziua următoare să fim cu mai multă grijă, ca omul de lângă noi să simtă că noi suntem lângă el, aşa cum Dumnezeu e lângă noi.

Trecem peste multe lucruri în viaţa de fiecare zi, tre­cem nepăsători prin zilele pe care Dumnezeu ni le-a rân­duit nu pentru a le irosi, ci ca să adunăm în suflet mulţu­mire, ca să adunăm în suflet nădejde, ca să adunăm în suflet mai multă credinţă şi mai ales să trăim prin credinţă.

E vremea cercetării de sine. Să intrăm în adâncul conştiiţei noastre şi să nu ne mulţumim numai cu lucruri de suprafaţă, cu lucruri superficiale. Să nu ne mulţumim a ne gândi doar la lucruri peste care se poate trece, ci să căutăm în adâncul inimii noastre, să vedem dacă-I facem loc în noi lui Dumnezeu, dacă Domnul Hristos poate să rămână în sufletul nostru după ce ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Dacă nu cumva faptul de a ne împărtăşi rămâne un lucru obişnuit şi, după ce-L primim pe Domnul Hristos în mijlocul nostru, viaţa noastră este la fel cu cea dinainte de a-L primi.

Ar fi bine să ne cercetăm pe noi înşine şi să vedem unde ne găsim. Ce ne mai trebuie ca să fim cu Dumnezeu şi pentru ca Dumnezeu să fie cu noi? Şi atunci e nădejde de bine, de înseninare, de lumină sufle­tească, de fericire pe care o aduce iubirea, e nădejde că nu suntem singuri, ci că Dumnezeu este cu noi, cu al Său dar şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvânt rostit de Părintele Teofil la Mănăstirea Brâncoveanu, 31 ianuarie 2001 (selecţii din vol. “Calea spre bunătate”, Ed. Sophia, 2007)

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s