Despre libertate


Fragment dintr-o scrisoare a Părintelui Teofil adresată unui prieten, Teodor Stroie, din S.U.A, 7 mai 1990

(…) să-ţi spun câte ceva de pe la noi. După evenimentele din decembrie, s-au schimbat unele lucruri pe aici, înspre bine, deşi nu numai înspre bine… Avem mai multă libertate de manifestare, dar oamenii se manifestă, în libertatea pe care o au, cu ceea ce poartă în sufletul lor. Eu nu sunt entuziast în ceea ce priveşte perspectivele deschise de noua situaţie, deoarece ştiu că omul nu e capabil numai de bine, ci e capabil şi de rău şi fiind capabil şi de rău, chiar face răul şi asta nu-i bine. Noi românii, de ce să n-o spunem, nu suntem destul de culţi ca să ştim cum să ne comportăm. Suntem prea spontani şi ne mainfestăm cum ne vine. Sfântul Marcu Ascetul spune: „Să nu asculţi de inima ta câtă vreme n-au fost dezrădăcinate patimile, căci cele ce le are înlăuntru pe acelea ţi le şi pune înainte”. Ori, noi, pătimşi fiind, ne mainifestăm adeseori ca atare. „Nu se poate pom rău să facă roade bune” după cum nici „pom bun să facă roade rele”. Important este să devenim buni, ca să nu putem face nimic rău. Dar până la asta mai este cale lungă. Se spune despre un Părinte, dintre cei de demult că, „din multa bunătate, nu mai ştia ce este răutatea”. Şi bineînţeles, că dacă nu ştia ce-i răutatea nici nu putea să o facă.
Vom ajunge oare şi noi vreodată la măsura aceasta?

Şi acum să-ţi spun ce avantaje avem noi de pe urma schimbărilor de aici. Avem posibilitatea să ne manifestăm în lumea noastră, cu ceea ce ne este specific. Putem să apărem şi în public, nu numai în rosturile noastre de slujitori şi de predicatori ai cuvântului lui Dumnezeu, ci şi în acţiuni de amploare. Se pot clădi biserici noi – şi e nevoie de aceasta, mai ales în oraşele mari unde s-a adunat lume multă şi unde bisericile sunt neîncăpătoare. S-a pornit deja la acţiune în privinţa aceasta. Putem să ne manifestăm în locurile publice, conferenţiind. Eu, de pildă, am ţinut două conferinţe la Casa de Cultură din Sibiu. Una în 22 martie, despre „credinţă şi cultură”, iar a doua zi, în 24 martie, despre „mijloacele de îmbunătăţire spirituală a omului şi a societăţii omeneşti”. În 26 martie, am vorbit în Aula Insitutului Teologic, pentru studenţii de la teologie, dar şi pentru alţi studenţi, despre „credinţă şi iubire” şi despre „măsura credinţei”. A doua zi, respectiv, în 27 martie, am vorbit la Universitate, în Bucureşti, la un curs al lui Ioan Alexandru, „despre semnificaţia Paştilor”.
În 4 martie, am apărut la televiziune, în cadrul unei emisiuni intitulate „Cuvântul care zideşte”. Emisiunea a fost realizată la noi la mănăstire. A fost un prilej de a spune câteva lucruri de care s-au bucurat mulţi. (…) Am vorbit despre libertate, punând accentul pe libertatea morală pe care o are numai omul care a ajuns la nepătimire, în înţelesul că i s-a făcut ocara ca cinstea, lipsa ca îndestularea, paguba precum câştigul şi străinii ca rudele după trup. În această condiţie, omul este cu adevărat liber pentru că nu mai amestecă în acţiunile sale nimic din cele pământeşti şi poate să se manifeste cu iubirea descătuşată de patimi şi să facă binele în chip dezinteresat şi nestingherit.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s