Întâmpinarea Domnului

 

În împrejurarea aceasta când Domnul Iisus Hristos a fost întâmpinat, întâlnim mai multe generaţii. Întâlnim doi bătrâni, pe dreptul Simeon şi pe proorociţa Ana, întâlnim pe dreptul Iosif, despre care unii spun că a fost bătrân, alţii au spus că a fost tânăr, şi pe Maica Domnului care reprezenta vârsta de mijloc. Apoi, Îl întâlnim pe Domnul nostru Iisus Hristos care reprezenta copilăria. De ce n-a venit Domnul Hristos altfel în lumea aceasta să se unească cu firea omenescă ca un om născut mai demult la o vreme anume? De ce nu s-a unit firea omenească cu firea dumnezeiască, nu în pântecele Maicii Preacurate, ci altfel? Pentru că Domnul Hristos este Mântuitorul tuturor oamenilor. Şi al bătrânior, şi al tinerilor, şi al oamenilor de vârstă mijlocie şi al copiilor. Domnul Hristos poartă grijă de toate vârstele omeneşti. De aceea a rânduit Dumnezeu să vină în lumea aceasta să-şi facă început prin Duhul Sfânt în Preasfânta Fecioară Maria după firea omenească, apoi să urmeze viaţa pe care o au oamenii care vin în această lume. Aşa a binevoit Dumnezeu ca să fie Mântuitor al tuturor. Să nu zică copiii că pe ei nu-i mântuieşte pentru că el nu a fost copil. Mântuitorul nu este numai al unei vârste, ci Mântuitorul este Mântuitorul tuturor vârstelor. Îi miluieşte şi Îi binecuvintează pe copii pentru că a zis Domnul Hristos „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia” Îi binecuvintează pe tineri pentru că s-a bucurat de tineri şi s-a înconjurat de tineri (cei mai mulţi dintre sfinţii apostoli au fost tineri). Îi binecuvintează pe oameni în desfăşurarea vieţii lor şi nu-i uită nici pe oamenii în vârstă, nici pe oamenii bătrâni. Pe toţi îi binecuvintează. Binecuvintează copilăria, binecuvintează tinereţea, binecuvintează cealaltă vârstă de după tinereţe şi binecuvintează bătrâneţea.

Să ne bucurăm de întâlnirea cu Domnul Hristos în această zi de întâmpinare! Şi în această zi de întâmpinare să ne gândim şi la alte întâmpinări nu numai la întâmpinarea din templul din Ierusalim. Să ne gândim la întâmpinarea femeilor mironosiţe care L-au întâmpinat pe Domnul nostru Iisus Hristos şi pe care şi Domnul Hristos le-a întâmpinat în ziua Învierii Sale. Să ne gândim la mulţimea uimită şi bucuroasă despre care spune sfântul evanghelist Marcu că atunci când Domnul Hristos a coborât din Muntele Schimbării la Faţă, a alergat să I se închine. Să ne gândim şi la întâmpinarea de la sfârşitul lumii când Domnul Hristos va fi văzut de toţi pentru că aşa cum fulgerul apare la răsărit şi ajunge până la apus tot aşa şi venirea Fiului Omului va fi văzută de toţi odată. Îl vor vedea chiar şi potrivincii şi necredincioşii şi cei ce s-au lepădat de El şi cei care I-au împuns coasta cu suliţa, toţi Îl vor vedea. Unii dintre oameni vor alerga înaintea Lui răpiţi fiind pe norii cerului şi-L vor întâmpina în aer pe Domnul Hristos pentru că au dus o viaţă mai presus de lumea aceasta, L-au avut în vedere pe Domnul Hristos mai mult decât lucrurile veacului acestuia şi atunci vrednici sunt să se întâlnească cu Domnul Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune: „noi cei vii care vom fi rămas la venirea Domnului nu-i vom întrece pe cei adormiţi, ci împreună cu ei vom fi răpiţi în nori întru întâmpinarea Domnului în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi”.

Înainte de a-L întâmpina pe Domnul Hristos în văzduh, fără să mai avem posibilitatea să-L întâlnim cum L-au întâlnit Dreptul Simion şi proorociţa Ana, avem totuşi posibilitatea să-L întâmpinăm şi să ne întâmpine, să mergem spre El şi să vină şi El spre noi. Şi aceasta se întâmplă la fiecare rugăciune conştientă pe care o facem, aceasta se întâmplă la fiecare împărtăşire cu dumnezeieştile taine, aceasta se întâmplă de câte ori citim dumnezeiasca Evanghelie în care Domnul Hristos e cuprins şi din care ni se face arătat prin Cuvântul Său. Aşadar, această sărbătoare de Întâmpinare a Domnului nostru Iisus Hristos se poate prelungi pentru fiecare dintre noi, nu numai pentru zilele care sunt hotărâte pentru a sărbători Întâmpinarea Domnului. În toate zilele vieţii noastre avem putinţa să ne întâlnim cu Domnul Hristos, să-L întâmpinăm pe Domnul Hristos, să ne întâmpine Domnul Hristos, să vină către noi, să vină în faţa noastră, să vină în inima noastră, să intre în alcătuirea fiinţei noastre ca să ardă spinii păcatelor noastre, să ne facă sălaş al Duhului Sfânt, sălaş al Său şi sălaş al Tatălui ceresc aşa cum a făgăduit când a zis „cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” şi mai departe „Cel ce păzeşte Cuvântul meu, acela este cel care Mă iubeşte şi Tatăl meu Îl va iubi şi Vom veni la el şi la el Ne vom face locaş ”

(Fragmente din predica rostită de Părintele Teofil la Întâmpinarea Domnului din anul 2000)

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s