Parabola samarineanului milostiv

O lecție despre ce înseamnă să iubeşti aproapele

Predica Părintelui Teofil la Parabola samarineanului milostiv

Am ajuns la o concluzie: mi-am dat seama că, de fapt, toate cuvintele Domnului Iisus Hristos sunt nebăgate în seamă sau prea puţin băgate în seamă. Nu ne orientăm după cuvintele Domnului Hristos. Nu ne întrebăm ce vrea Domnul Iisus Hristos de la noi. Nu ne întrebăm cum să înmulţim iubirea. Nu ne întrebăm cum să facem şi noi măcar ca samarineanul milostiv. Ce a făcut samarineanul milostiv? Nu a dat din ceea ce-i lipsea, nu a dat din ceea ce-i trebuia, ci a dat din prisosul lui.

Iubiţi credincioşi, dacă ne-am gândi noi la asta, foarte, foarte multe necazuri din lumea aceasta n-ar mai fi pentru că cei care au mult ar da la cei care au puţin, cei care-s puternici i-ar sprijini pe cei neputincioşi, cei sănătoşi i-ar sprijini pe cei bolnavi, ar da fiecare ceva din prisosul lui şi ar fi tare, tare bine în lumea aceasta.

N-am ajuns nici la măsurile samarineanului milostiv. Nu ne mai gândim că n-am ajuns la măsurile sfinţilor şi, mai ales, n-am ajuns la măsurile samarineanului milostiv. Stiţi de ce? Pentru că nu ne interesează. Pentru că nu ne interesează iubirea ştiind, că iubirea e cea mai mare poruncă… Ne gândim cum să postim, ne gândim ce să mâncăm, ne gândim cât să ne rugăm, ne gândim că nu ne-am rugat destul, dar că n-am iubit destul nu ne gândim, deşi cea mai mare poruncă e porunca iubirii şi deşi cel mai însemnat om din câţi oameni vin în legătură cu noi este omul de lângă noi, omul faţă de care avem datoria sa-l sprijinim şi să-l iubim.

[…]

Să răspundem la o altă întrebare. De data aceasta nu teoretică, ci practică. E o întrebare teoretică « Cine este aproapele meu? », « Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? », e o întrebare teoretică « Ce să fac să mă mântuiesc? »  s.a.m.d. Dar acum – o întrebare practică. Ce fac eu, eu personal, fiecare dintre noi. Ce fac eu care l-am auzit pe Domnul Hristos zicând « du-te şi fă şi tu ca samarineanul milostiv »?. Eu ce fac?  Dacă nu fac nimic, înseamnă că trăiesc într-un sistem de credinţă, adică, trăiesc ca necredincioşii cu gânduri de credincios. Ori asta nu-i destul. Eu trebuie să trăiesc ca samarineanul milostiv. Acolo unde ştiu că pot interveni spre bine, să intrevin, că numai aşa împlinesc cuvântul Domnului Hristos : «Du-te şi fă şi tu la fel ». Numai aşa fac ceva din porunca pe care mi-o dă Domnul Hristos şi mi-o arată ca pe cea mai mare poruncă : «Să iubesc pe Dumnezeu mai presus de toate şi să iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi ».

Nu stiu care dintre noi, oricare cât am fi de socotiţi mari şi văzuţi oameni deosebiţi, cine dintre noi poate să spună : « Da, eu iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi »… Să ne răspundem sincer şi dacă ne vedem cu lipsuri să cerem mila Celui închipuit de samarineanul milostiv, mila Domnului nostru Iisus Hristos…

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s