Viața, între rațiune și credință


Vremea Bucuriei, ediția a IX -a, 17-18 aprilie 2018, Timișoara

17 aprilie 2018, Aula Magna a Universităţii de Medicină şi Farmacie, conferința cu tema “Informația naturală, informația spirituală și Terțul Ascuns susţinută de Academicianul Basarab Nicolescu. Moderator: conf. Claudiu Mesaroș

“Am avut șansa să-l întâlnesc pe Părintele Teofil Părăian în 2009, puțină vreme înaintea decesului său. Era o întrunire națională de știință și religie și după aceea am făcut o emisiune împreună care a fost difuzată la Trinitas. Cu această ocazie eu am vorbit despre știință, transdisciplinaritate, dânsul a vorbit despre conștiință și m-am gândit ca în memoria lui să-i dedic în primul rând această conferință, să aleg o temă unde se poate face legătura între știință și conștiință. De aceea vorbesc despre informația spirituală, un concept pe care l-am introdus în legatură cu postulatele metodologiei transdisciplinare.” (acad. Basarab Nicolescu, interviu pentru Trinitas TV)

Continuare:

Filmarea a fost realizată de Claudiu Răducu

18 aprilie 2018, Muzeul de Artă Timișoara, Dezbatere pe tema: „Creație, evoluție, tradiție”.

Au participat: Academicianul Basarab Nicolescu, Pictorul Silviu Oravitzan, Părintele Protosinghel Mihail de la Schitul Chirpăr jud. Sibiu, prof. univ. dr. arh. Teodor Gheorghiu, arh. Eugen Vaida, ş.l. dr. arh. Diana Belci, Conf. Univ.dr. Claudiu Mesaroș, Universitatea de Vest;
Momente muzicale la pian și nai cu Theodor Alexandru Rădulescu:
Cântecul de leagăn și Hora ca la caval; părțile a II-a și a III-a din Sonata Lunii – Ludwig van Beethoven, Vangelis – Memories of Green

“Adevărata realizare a frumosului este frumosul interior… Cultura înseamnă armonie, o echilibrare a forțelor interioare. Din punct de vedere duhovnicesc, creatorul se realizează pe sine ca operă de artă și adevărata realizare a frumosului este cel care-și construiește prin strădanie proprie și cu ajutorul lui Dumnezeu, un suflet frumos, un suflet filocalic. Puterea acestui unui suflet trece dincolo de cuvinte, dincolo de sunetele muzicii, are o forță care vine de la Dumnezeu…” (Protosinghel Mihail, Schitul Chirpăr jud. Sibiu)

“Numele acestui proiect “Casa cu Har” a venit din faptul că noi l-am găsit pe Părintele Teofil Părăian în această casă care era abandonată și arăta foarte rău. L-am regăsit într-un soi de atmosferă care ne-a unit pe toți, într-un soi de apropiere, într-o serie de lucruri pe care le-am descoperit învățând împreună, învățând să chertăm, învățând să zidim, învățând lucruri foarte complicate… Învățând aceste lucruri ne-am apropiat de casă din ce în ce mai mult, ne-am apropiat de Părintele Teofil pe care l-am simțit prezent printre noi chiar dacă nu l-am cunoscut foarte mulți dintre noi. Dar începând să restaurăm casa, practic ne-am dat seama că în timp ce salvam casa, casa a ajuns să ne salveze pe noi…” (arhitect Diana Belci, Timișoara)

“Este justificată întrebarea ce înseamnă tradiție și de ce trebuie să o păstrăm. Sunt foarte interesat de acest fenomen mai ales că sunt implicat în toate formele de expresie ale acestei culturi și vă invit să observăm ce se întâmplă cu această tradiție. Îmi place să observ la nunțile care nu sunt neapărat tradiționale, cele de la noi din zonă, ce fel de muzică se cântă, ce fel de îmbrăcăminte se poartă și am rămas uimit că tradiția de fapt continuă, dar nu are aceeași expresie ca cea de acum 50, 60 de ani. Să nu vă imaginați că “tradițional” înseamnă să purtăm o ie la o nuntă tradițională. Cred că “tradițional” este faptul că la nunțile din Sibiu se cântă muzică bănățeană aproape exculusiv. În Banat se cântă muzică sârbească care a fost adusă în anii ’90 de mulți interpreți și rapsozi… Din perspectiva patrimoniului pot să vă spun că am o experiență foarte mare în centrele istorice și am observat că dacă se întâmplă ca cineva să strice o casă istorică, comunitatea sare în apărarea acestui principiu de a prezerva casa, dar aceiași oameni care sunt puși în aceeași situație, dar cu casa lor, vor fi primii care o vor demola. Cred că rezolvarea ține de noi ca persoane, cum spunea și domnul academician, ține de educație foarte mult…” (arhitect Eugen Vaida, Sibiu)

Continuare:

“Pe Părintele Teofil l-am întâlnit din când în când, am avut bucuria de a-l cunoaște personal și era un om cu totul și cu totul deosebit prin cultura lui imensă, memoria lui prestigioasă, forța de a comunica, avea un fel de meta-comunicare, încât în dialogurile cu el intelectul se revărsa în inimă, în spirit, în suflet. Simțeai că viața curge în dialog cu el. Era un om colosal… Părintele Teofil este unul dintre puținii care în epoca contemporană, L-a făcut pe Hristos viu pentru că Hristos trăiește astăzi, este cu noi și nu este o poveste de istorie sau de teologie profundă, sigur și asta sau de filozofie înaltă, de subtilități academice, sigur și asta, dar în primul rând e vorba despre viață și Părintele Teofil a făcut să ne aducă Hristosul viu lângă noi. De asta e un om formidabil!” (Pictorul Silviu Oravitzan, interviu pentru Trinitas TV)

Cronica evenimentului realizată de Marian Sorin Rădulescu, scriitor şi traducător:
Evanghelia transumanistă și evlavia populară
Știință și conștiință

Fotografii, reportaje și interviuri de la acest eveniment pot fi urmarite vizitând Casa cu Har: https://www.facebook.com/casacuhar/

 

Advertisements
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Vremea Bucuriei 2018


La 100 de ani de la MareaUnire, Vremea Bucuriei, manifestare organizată sub patronajul spiritual al Părintelui Teofil Părăian, se află la a IX-a ediție și se va desfăşura în perioada 17-18 aprilie 2018 la Timișoara. Tematica din acest an va fi „Viața, între rațiune și credință”.

Tema vizează transdisciplinaritatea, un domeniu de mare actualitate în comunitatea internaţională a cercetătorilor interesaţi de dialogul între ştiinţă, spiritualitate şi societate și aduce în fața publicului timișorean un renumit om de știința, Basarab Nicolescu, fizician teoretician la CNRS (Centre National de Recherches Scientifiques) la Universitateadin Paris, membru de onoare al Academiei Române, Președinte al CIRET (Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires), Director al colectiei Transdisciplinarité” la Éditions du Rocher, Paris, Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara.

Recent, activitatea științifică a lui Basarab Nicolescu a fost recunoscută la cel mai înalt nivel prin confirmarea experimentală a conceptului său de ODDERON de către cercetătorii de la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară).

Basarab Nicolescu se interesează de mult timp de relațiile dintre știință și artă, dintre știință și poezie, dintre știință și filozofie. Prin conceptul de transdisciplinaritate, propune o înțelegere a legăturilor invizibile dintre om, cosmos și sacru, așezând ştiinţa şi religia la aceeaşi masă a dialogului pentru găsirea unui terţ nedeterminat, ascuns, condiție a responsabilității și libertății noastre, a iubirii întrupate în umanitate.

Părintele Teofil Părăian a fost unul din duhovnicii ortodocși cu cea mai mare deschidere spre dialogul științei cu credința, convingerea sa exprimată fiind aceea că „știința se ocupă de legile Universului si ale existenței (…), iar credința nu face știintă, ci face conștiință.”

Prin dialogul cu academicianul Basarab Nicolescu ne propunem să privim spre viitorul relației rațiune-credință depășind blocajele gândirii formale care găsește în contradicție temeiul suficient pentru stoparea dialogului și să abordăm relația dintre credință și cunoașterea rațională ca fapt de viață, ca angajament propriu ființei umane preocupate atât de îndumnezeirea firii cât și de înțelegerea contradcțiilor acesteia : ingineria genetică, transumanismul, inteligența artificială, clonarea, etc.

afis vremea bucuriei 2018

Program:

Marţi 17 APRILIE, ora19 Aula Universităţii de Medicină şi Farmacie Timișoara, Piața Eftimie Murgu nr 2

 Conferința cu tema “Informația naturală, informația spirituală și Terțul Ascuns”.

Invitat: Academician Basarab Nicolescu

Moderator: Conf. Univ.dr. Claudiu Mesaroș

Miercuri 18 APRILIE, ora 18,30-Muzeul de Artă Timișoara,Piața Unirii nr.1, Sala Barocă

Dezbatere pe tema: „Creație, evoluție, tradiție”.

Participă: Academicianul Basarab Nicolescu, Pictorul Silviu Oravitzan, Părintele Protosinghel Mihail de la Schitul Chirpăr jud. Sibiu, prof. univ. dr. arh. Teodor Gheorghiu, arh. Eugen Vaida, ş.l. dr. arh. Diana Belci, Conf. Univ.dr. Claudiu Mesaroș, Universitatea de Vest;

Momente muzicale la pian și nai cu Theodor Alexandru Rădulescu

Holul Sălii Baroce va găzduiexpoziția Casa cu Har, ediția a III-a: Școala de vară de restaurare, casa memorială Teofil Părăian din satul Topârcea, jud. Sibiu, proiect coordonat de Asociația pentru Patrimoniu Activ PACT în parteneriat cu Asociația Monumentum, Primăria Ocna Sibiului și Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara, cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România.

Evenimentul va fi organizatde Arhiepiscopia Ortodoxă a Timișoarei și Asociația pentru Patrimoniu Activ PACT în parteneriat cu Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timișoara și Muzeul de Artă Timișoara.

 

Posted in Uncategorized | 1 Comment

“Ce roade aveaţi atunci când eraţi în neştiinţă?”


Fiecare dintre noi avem o viaţă firească, o viaţă naturală. Dar trebuie să avem şi o viaţă supranaturală, o viaţă care porneşte din Dumnezeu, o viaţă care ne dă ceva din puterea lui Dumnezeu, din darul lui Dumnezeu, din lumina lui Dumnezeu.

… cineva care crede în Învierea Domnului Hristos, sau în Hristos cel înviat, şi arată că nu-i destul să nimicim negativele din viaţa nostră, ci trebuie să arătăm şi cele pozitive, cum e blândeţea, cum e bunătatea, cum e smerenia, cum e îndelungă-răbdarea, cum este îngăduinţa şi iertarea, cum este iubirea, şi dacă toate acestea se realizează, atunci pacea lui Hristos stăpâneşte în inima lui. Şi atunci se împlineşte cuvântul spus de Domnul Hristos după înviere: “Pace vouă”. E o făgăduinţă pe care a împlinit-o Domnul Hristos în învierea Sa, iar făgăduinţa a făcut-o când a zis în cuvântarea de despărţire: “Pacea Mea dau vouă, pacea Mea las vouă, nu daruri cum dă lumea vă dau eu vouă” (Ioan 14, 27). Pacea şi bucuria, pentru că Domnul Hristos de fapt a făgăduit şi bucurie ucenicilor Săi când le-a zis: “Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi, şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 11). Domnul Hristos le-a şi dat bucurie ucenicilor Săi după învierea Sa, pentru că s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. S-au bucurat oamenii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi înainte de învierea Lui din morţi, dar s-au bucurat de învierea Mântuitorului încă şi mai mult, s-au bucurat de El după înviere. Şi Domnul Hristos a vrut ca ucenicii Săi să-şi trăiască viaţa în bucurie, pentru că le-a spus: “Acestea vi le spun pentru ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”. Aşa ceva se întâmplă cu omul care crede în înviere, cu omul care se întemeiază pe învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu omul care a scăpat de puterea păcatului care este pricină de moarte, pentru că plata păcatului, spune Sfântul Apostol Pavel, este moartea. “Ce roade aveaţi atunci când eraţi în neştiinţă?” întreabă Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, “Roade de care acum vă este ruşine” (Romani 6, 21-23). De ce? Pentru că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, plata păcatului fiind moartea iar plata virtuţii fiind viaţa veşnică.

(Părintele Teofil, extras din conferința Viața în Înviere, 8 noiembrie 1993, Timișoara)

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Intrarea Domnului în Ierusalimul sufletului nostru


Duminica Floriilor este punct de început al privegherii pentru adâncirea în gândurile prăznuitoare ale evenimentelor care ţin de mântuirea noastră. De fapt, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr, în care Biserica pomeneşte învierea lui Lazăr făcută de Domnul nostru Iisus Hristos şi care are legătură şi cu Duminica Stâlpărilor, în întelesul că primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, care a intrat în Ierusalim ca Împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată cumva şi de învierea Sfântului şi dreptului Lazăr, de minunea premergătoare primirii triumfale a Domnului în Ierusalim. De aceea, prin alcătuirea Bisericii se exprimă următoarele cuvinte: “Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi ca pruncii semnele biruinţei purtând, Ţie biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului”. Aducem în actualitatea noastră un eveniment petrecut în vremea propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos şi participăm şi noi la el în vremea noastră. Îl avem în faţă pe Mântuitorul care intră în Ierusalim, călare fiind pe mânzul asinei, cum spune proorocia. Şi noi îl întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi înverzite şi cu inima primitoare, ca Domnul Hristos să nu intre numai în Ierusalimul cel pământesc, ci mai ales în Ierusalimul sufletului nostru, Ierusalim însemnând cetatea păcii sfinte, pacea sfântă. Aducem şi noi Mântuitorului laudă, aşa cum i-au adus pruncii din Ierusalim când au zis: “Osana celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului” (Mt. 21, 9), iar Domnul nostru Iisus Hristos s-a îndreptat spre Templul din Ierusalim unde a făcut minuni. Aşteptăm ca şi în sufletul nostru să intre Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca într-un lăcaş al Său, ca într-un templu şi să vindece neputinţele noastre. De aceea zicem cu Biserica: “Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai înviat Hristoase Dumnezeule”. Şi din partea noastră spunem: “Pentru aceasta şi noi ca pruncii” – se înţelege de odinioară – “semnele biruinţei purtând”, – semnele Învierii – arătată în viaţa cea nouă din crengile pe care le avem în mână sau măcar în conştiinţă – “Tie biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului”. Şi adăugăm: Vino şi în viaţa noastră, în constiinţa noastră, vino şi ne ajută să-Ţi aducem tot mai multă mărire, să conştientizăm tot mai mult binefacerile Tale.
(extras din vol. “Întâmpinări”, arhimandrit Teofil Părăian, Editura Sophia, Bucureşti, 2000)

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Scara Părintelui Teofil


Cel dintâi nume care duce spre numele de fericit – care înseamnă „macarie”, în limba greacă înseamnă „fericit” – este Teopist, adică credincios lui Dumnezeu. Pornim de la credinţa în Dumnezeu. Cine crede în Dumnezeu este slujitor al lui Dumnezeu, rob al lui Dumnezeu şi devine Teodul, adică rob al lui Dumnezeu. Cel ce este Teodul, desigur, ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu, pentru că cel ce împlineşte poruncile lui Dumnezeu ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu, căci Dumnezeu Însuşi i se descoperă, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul care zice că: „Hristos este ascuns în poruncile Sale şi se arată – se descoperă – celui care împlineşte poruncile Lui.” Şi, în felul acesta, cine cunoaşte pe Domnul Hristos din împlinirea poruncilor Lui, cel căruia Domnul Hristos i se arată, se numeşte Teognost, cunoscător de Dumnezeu.

Şi în măsura în care cineva cunoaşte pe Dumnezeu devine iubitor de Dumnezeu, adică Teofil, şi cel care Îl iubeşte pe Dumnezeu e fericit din însăşi iubirea aceasta şi devine Macarie. Sunt şi acestea nişte trepte: credinţa în Dumnezeu, slujirea lui Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu, iubirea faţă de Dumnezeu şi fericirea care vine din iubirea faţă de Dumnezeu. Aceasta este calea fericirii.
(vol. Veniţi de luaţi bucurie. O sinteză a gândirii Părintelui Teofil în 750 de capete, ediţia I, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001; grafică, Editura Teognost)

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

“Cu mâine zilele-ţi adaogi…”


Nu-i nici-o graniţă în viaţa omului. Toate datele pe care le avem în conştiinţă şi le comemorăm sunt cumva în afară de noi. Viaţa îşi urmează firul, iar noi trecem prin timp şi prin viaţă, cu nădejdi pentru viitor şi pentru veşnicie. Se pare că am lăsat multe în urmă, dar în realitate le purtăm pe toate în noi. Toate s-au înscris în cartea vieţii noastre; ne-am alcătuit prin ele; au şi trecut şi au şi rămas. Sunt şi în noi şi în afară de noi. S-au înscris în cărţile vieţii noastre, dar unele şi în cartea vieţii altora. Noi mergem înainte cu viaţa noastră întreagă, însumată în noi şi vom mai adăuga la ea cîte vor mai fi în cuprinsul fiinţei noastre. Anii care au trecut ne-au adus la ceea ce suntem, iar anii ce vor urma se vor adăuga la viaţa noastră cum s-au adăugat şi cei dinaintea lor. Timpul nostru este timpul de faţă. Am trăit un prezent continuu şi aşa vom trăi şi pe mai departe. Trecutul şi viitorul le gândim ca trecut şi ca viitor, dar tot ca prezent le-am trăit şi le vom trăi. Marele avantaj al nostru, al celor credincioşi este că viaţa o înţelegem ca un dar de la Dumnezeu şi o trăim spre preamărirea lui Dumnezeu, iar din aceasta ne izvorăşte bucuria de toată vremea.
(fragment dintr-o scrisoare a Părintelui Teofil adresată unui prieten, Teodor Stroie, 4 martie 1991)

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Înaintemergătorul Domnului


Sf. Ioan Botezătorul a fost un om realist, aşa pustnic cum a fost el, aşa restras cum a fost, a putut să-i înveţe pe oamenii care nu trăiau în condiţiile lui şi nici nu a cerut oamenilor să aibă condiţiile pe care le avea în pustie, nu le-a cerut să se retragă, ci i-a înţeles în rosturile pe care le au, acolo unde îşi trăiesc viaţa.

Să păşim spre sărbătoarea  de mâine, să păşim spre bucuria care o aduce arătarea Domnului Hristos în această lume, să căutăm să fim aşa cum ne vrea Dumnezeu, aşa cum ne vrea Mântuitorul Iisus Hristos şi atunci sigur suntem în cuprinsul dorinţei Sf. Ioan Botezătorul care ne vrea pe calea pocăinţei, în înţelesul de a părăsi răul şi de a face binele.

(Părintele Teofil – fragment din predica din Ajunul Bobotezei)

Posted in Uncategorized | Leave a comment