În amintirea bucuriei din altă vreme


Cuvântare către obștea schitului Prodromu
Muntele Athos, 23.11.2008


Emisiunea Dialog spiritual realizată de conf. dr. Claudiu T. Arieșan
Timișoara, Mai 2011


Posted in Uncategorized | Leave a comment

Aproape și de departe…


Din liniştea pe care ne-a rânduit-o Dumnezeu, ne îndreptăm gândul spre toţi aceia despre care avem conştiinţa că „ni i-a dat Dumnezeu” ca să ne fie spre odihnă sufletească, să ne odihnim în ei şi ei în noi. De aceştia nu suntem departe nici de la depărtare, pentru că îi purtăm în suflet, pentru că ei sunt în lumea noastră de gând, în spaţiul nostru interior. Aşa sunteţi şi voi la care ne gândim mai cu seamă la ceas de rugăciune când suntem împreună, chiar dacă ne despart mii de kilometri.

… constat că, de aproape şi de departe, suntem în aceeaşi legătură pe care considerăm că a stabilit-o între noi „harul şi îndurările şi iubirea de oameni” a bunului Dumnezeu. Această convingere având-o, cred că nu va intrerveni nimic care să ne distanţeze, chiar daca spaţiul dintre noi este neînchipuit de mare. Rău e când oamenii sunt aproape, dar sunt distanţaţi. Rău e când se poate spune: „Între noi şi voi mare prăpastie este”. Iar prăpastia o crează structurile diferite şi mai ales concepţiile diferite secundate de atitudini diferite care, fiecare pe măsura lor, se întrupează în cei ce le poartă şi fac ca oamenii să se distanţeaze tot mai mult, în loc să se apropie. Chezăşia unirii dintre doi oamneni este vindecarea firii prin înlăturarea patimilor şi promovarea virtuţilor. La o astfel de osteneală în vederea nepătimirii, spre chezăşia unirii, se pot angaja numai oamenii cu credinţă în Dumnezeu, dar o credinţă „lucrătoare în iubire”, credinţă mântuitoare. Astfel de oameni trăiesc „religios în societate”, deci sunt oameni transformaţi prin Dumnezeu, oameni care la rândul lor transformă şi ei mediul în care trăiesc pentru că sunt aluatul Împărăţiei lui Dumnezeu pus în făina firii omeneşti, având rolul să transforme toată frământătura.

(fragmente din corespondența Părintelui Teofil)

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cel ce îngăduie ispita, Acela face albie ispitei


… Au toate lucrurile în lumea aceasta un rost şi o lucrare a lor. Cel puţin, noi cei ce avem credinţă în Dumnezeu, aşa privim toate cele ce se întâmplă. E drept că nu putem să înţelegem totdeauna rostul întâmplărilor, dar ştim că ele au rost şi aceasta ne face să le primim după credinţa noastră. Rău e că nu suntem pregătiţi pentru a întâmpina cu seninătate cele ce ne vin fără voia noastră. Sfântul Isaac Sirul zice: „Roagă-te înainte de ispită şi caută doctor înainte de boală”

… după cum spune sfântul Maxim Mărturisitorul: „Sănătatea, bogăţia şi altele asemenea sunt socotite de oameni ca lucruri bune, dar cele dimpotrivă pe mulţi i-a folosit mai mult”. Sfântul apostol Pavel zice că: „Cel ce îngăduie ispita, Acela face albie ispitei”. Aşa încât, nu ne cuprinde ispita mai presus de putere.
(fragmente din corespondența Părintelui Teofil)

Suferința – o realitate, o problemă și o taină (video)

Cum să nu ne revoltăm în faţa suferinţei  Version française / English version

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Te Deum în Theo Major


Pe data de 25 februarie 2020 Theodor Alexandru Rădulescu a împlinit 18 ani.

La mulți ani, Theodor!

Să fii un vas ales
lui Dumnezeu,
să ai rod bun cules
din orice greu,
în jurul tău să poți
să-i fericești pe toți,
așa-ți dorim așa
de ziua ta.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Un gest delicat…


Eram la cabana Valea Sâmbetei… Stăteam undeva lângă cabană, pe iarbă. La un moment dat, cabanierul pe care îl cunoşteam, a venit la mine cu un bulgăraş de zăpadă şi mi-a zis: „Uitaţi, părinte, v-am adus un bulgăraş de zăpadă. L-a adus un copil dintr-o văgăună.” Mi l-a dat în mână. L-am luat cu bucuria cu care mi-a fost oferit. Bineînţeles, el s-a topit îndată, dar n-a dispărut şi din mintea mea, după cum n-a dispărut nici din gestul de delicateţe al cabanierului.

N-ar fi avut cum să-şi dea seama că gestul lui rămâne în cartea vieţii mele şi încă până la aşa măsură încât a devenit obiectul unei trăiri pe care simt nevoia să o spun şi altora.
În perspectiva unor astfel de lucruri privind viaţa, ne dăm seama că nimic nu este fără importanţă, că totul are un rost, că totul se adaugă la ceea ce suntem, la ceea ce devenim…
(fragment din corespondența Părintelui Teofil)

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Bucură-te veselie plămădită în prescură!


Theodor Alexandru Rădulescu – pian
“Veniți de luați bucurie” 2019 – simpozion în memoria Părintelui Teofil Părăian, Casa Eliad, București, 31 octombrie, 2019.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Veșnică Bucurie!


În ce mă priveşte, am încredere în bine şi pentru prezent, ca şi pentru viitor, şi chiar pentru veşnicie. Nu mi-e frică nici de ziua de mâine, nici de cele ce vor urma după ea şi nici de veşnicie, pentru că nu-mi pot închipui să nu mă primească Dumnezeu, Căruia i-am slujit toată viaţa. Dumnezeul meu este „Dumnezeu bun şi iubitor de oameni. Este milostiv şi iubitor de oameni”. Întâlnirea cu Dumezeu, întocmai cum e cea din rugăciune, sper să fie prilej de bucurie veşnică. „Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac”!

Nu-i nici-o graniţă în viaţa omului. Toate datele pe care le avem în conştiinţă şi le comemorăm sunt cumva în afară de noi. Viaţa îşi urmează firul, iar noi trecem prin timp şi prin viaţă, cu nădejdi pentru viitor şi pentru veşnicie. Se pare că am lăsat multe în urmă, dar în realitate le purtăm pe toate în noi. Toate s-au înscris în cartea vieţii noastre; ne-am alcătuit prin ele; au şi trecut şi au şi rămas. Sunt şi în noi şi în afară de noi. S-au înscris în cărţile vieţii noastre, dar unele şi în cartea vieţii altora. Noi mergem înainte cu viaţa noastră întreagă, însumată în noi şi vom mai adăuga la ea cîte vor mai fi în cuprinsul fiinţei noastre. Anii care au trecut ne-au adus la ceea ce suntem, iar anii ce vor urma se vor adăuga la viaţa noastră cum s-au adăugat şi cei dinaintea lor. Timpul nostru este timpul de faţă. Am trăit un prezent continuu şi aşa vom trăi şi pe mai departe. Trecutul şi viitorul le gândim ca trecut şi ca viitor, dar tot ca prezent le-am trăit şi le vom trăi. Marele avantaj al nostru, al celor credincioşi este că viaţa o înţelegem ca un dar de la Dumnezeu şi o trăim spre preamărirea lui Dumnezeu, iar din aceasta ne izvorăşte bucuria de toată vremea.
(fragmente din corespondența Părintelui Teofil cu Teodor Stroie, 1991-1995)

Posted in Uncategorized | Leave a comment